Sacile: Claudia Bolboceanu ne-a îndemnat aseară: "Andiamo in Romania"

 

Despre poeta-lacrimă cum am denumit-o eu cu altă ocazie am mai scris și eram convins că îmi va mai da ocazia să o fac. La Sacile, în Friuli Venezia-Giulia, s-a desfășurat aseară evenimentul Andiamo in Romania (Să mergem în România), organizat de Asociația socio culturală română G.Enescu, președinte Carina Cesa Sava. Încep direct cu concluzia: A fost o seară relaxantă și plină de spiritualitate românească. Publicul a fost mai timid la început dar a devenit numeros încet și sigur. Spectatorii au fost aceeași oameni frumoși pe care-i știam și adevăratul "spectacol" a fost fără cortină și reflectoare. "Actorul" serii: România, evocată în volumul "Andiamo in Romania", prin nenumărate fotografii sugestive care îndeamnă orice străin să ne viziteze, cu descrieri și adăugiri nu doar necesare dar și încântătoare. La acest volum a muncit Claudia Bolboceanu, invitata serii, cea care a făcut posibil acest eveniment prin munca ei și cu ajutorul asociației din Sacile.

Claudia Bolboceanu este în echipa redacțională a Centrului Cultural Italo-Român din Milano și al editurii Rediviva. Este câștigătoarea unui concurs național de proză și poezie denumit Scrivere Altrove, iar poemul câștigător creat de ea se numește Cornice della mia Infanzia ("Pilastrii copilăriei mele"). este coautoare a volumului "Catacombe della Romania- Testominianze dalle carceri Comuniste" şi cred că titlul sugerează el însuşi despre ce e vorba, Claudia este şi finalista unui concurs de poezie, "Lingua Madre", unde a fost selectată în cei 10 aleşi din 380 de participanţi.
Președintele Asociației G.Enescu, doamna Carina Cesa Sava, a deschis evenimentul, aducând o dată cu discursul său emoția unei seri remarcabile. Distinsa doamnă nu a uitat să reamintească destul de frumos și explicit despre un alt eveniment care va avea loc în 24 aprilie la Sacile, în cadrul evenimentului anual, Settimana della cultura, când va fi lansat un volum biling de versuri prin poeta Maria Șarpe și va avea loc un concert susținut de muzicianul Claudiu Șarpe.

Să revenim însă la ce a fost aseară. Ei bine, eu o cunosc destul de bine pe Claudia și pot să remarc caracterul său aparte, sufletul dar mai ales omul dintr-o tânără româncă ce ne face cinste. Claudia Bolboceanu eclipsează răutățile prin bunătatea ei și te provoacă să iubești România prin modul în care acționează. Volumul "Andiamo in Romania" ea ni l-a prezentat cu generozitate de la microfonul aflat pe masa unde florile, steagurile țării și cărțile care evocă tradiția, valorile și cultura românească, tronau precum un gând de dor pentru locul de unde venim toți.

Seara s-a încheiat cu numeroase autografe oferite de ea, mulțimea de cărți despre România la care ea a lucrat, colaborat sau unde este autoare s-a subțiat pentru că nu-i așa, acele volume meritau cumpărate și sunt fericit că s-a întâmplat.  La final, a fost și un moment absolut remarcabil oferit de Asociația G.Enescu, adică în fața asistenței, echipa de dansatori români, a evoluat cu un dans tradițional din Țara Oașului.
Dacă s-a mai ciocnit un pahar de vin spumant ori s-a mai servit o prăjitură, într-o cameră alăturată, atunci nu vorbim despre un protocol oficial ci despre ospitalitatea românească, remarcabilă oriunde în lume. Ca și la Sacile.

Cred că cele câteva fotografii alăturate spun mai bine și mai multe decât am făcut-o eu. Oricum, închei cu un citat din ce am scris despre Claudia cândva, pe Blasting News și îmi mențin opinia și acum:

"În mod neaşteptat, tânăra româncă din Italia ar putea fi descrisă ca un mic simbol "epilog" care de fapt, tot surprinzător, prefaţează întotdeauna un alt început. Acest început, îl vezi în ochii şi sufletul ei, în acţiunile sale şi mai ales prin neuitarea celor care o ţineau de copilă în braţe. (...) Ceea ce face frumos românca din Friuli Venezia-Giulia, are legătură cu Democrit. Ne aminteşte aşadar că tuturor ne vine rândul să ne lipsească ceva. (...) Subconştientul Claudiei este de fapt un apel către conştiinţa generală. Şi atunci, când ştii că trăieşti într-o altă ţară şi tu nu mai poţi da timpul înapoi, când ştii că mai există destui bătrâni care privesc aievea cu mâna streaşină către poartă, ca să îşi mai vadă nepoţii plecaţi peste mări şi ţări, cum să nu te simţi plin de dor ca român şi să nu plângi?"