luni, 6 iunie 2016

Farsa de la Paris: Reacția invitatului special, scriitorul


Scriitorul Adrian Melicovici:
Voi începe cu citatul care cred că e potrivit pentru cele scrise de mine mai jos: "Înţelepciunea e numai adevăr". Goethe. Și mai vreau să mulțumesc din suflet tuturor celor care m-au susținut în ultima săptămână, îngrijorați de posibila știrbire a imaginii mele. Am așteptat atât până să vin cu această reacție pentru a vedea opiniile voastre despre minciuna de la Paris, pentru a-mi face un punct de vedere cât mai clar despre cele aflate între timp și mai ales, am sperat până în ultima clipă ca organizatorii evenimentului să își ceară scuze public față de mine nu așa, la general, pentru că eu am fost acolo în centrul atenției. Faptul că nu au făcut-o spune multe. Vă mulțumesc tuturor celor care vreți să se afle adevărul și îmi sunteți alături!

În urma celor întâmplate în capitala Franței, eu, invitatul special, sunt singurul căruia nu i s-a cerut scuze pentru eventuala știrbire a imaginii mele, nu mi s-a mulțumit nici că am fost prezent și nu mi s-a cerut de către structura organizatorică nici un punct de vedere asupra celor petrecute. Veți înțelege doar dacă veți citi cu atenție mai jos de ce. Singura mea "vină" e că am venit cu inima deschisă la Paris, unde mă bucur că am cunoscut totuși și alți oameni minunați. dincolo de cine a încercat să profite de imaginea mea.

O să-mi spun părerea și nu numai despre ceea ce s-a întâmplat la Paris și mai ales ulterior, după evenimentul cultural care a avut loc în data de 28 mai, a.c., și care ar fi trebuit să înceapă la ora 17.00, nicidecum cu o întârziere impardonabilă de aproximativ 45 de minute. Dar unii care nu au scrupule considera poate pe cei prezenți în sală doar o masă de manevră, mereu răbdătoare și am asistat la un debut forțat de mine și de nimeni altcineva din respect pentru fanii sau cititorii care veniseră de la sute de kilometri distanță să mă vadă ori pentru cei din zona pariziană. Evenimentul a fost salvat aparent de mine, pentru că fiind mai spontan din fire, am fost nevoit să mediatizez desfășurarea acestuia. Am avut pornirea să îl anulez chiar atunci pe loc dar când vezi oameni frumoși că vin să te vadă pe timpul lor și chiar din altă țară, te gândești de două ori înainte să faci un gest radical. 
Nu a fost deloc un eveniment extraordinar și impecabil, asta e o minciună ordinară pe care am mai citit-o și prin alte părți. O lansare de carte (Sau de cărți în cazul meu) nu debutează așa și nu aduce un posibil impostor lângă mine la masă, în stânga mea. Căci despre asta vreau să vorbesc întâi: Eu, personal, am fost invitat la Paris să îmi prezint proiectul şi ultimele două cărţi publicate, în calitate de scriitor şi nu de jurnalist. 

Am fost pus în faţa faptului împlinit, nu am mai avut timp fizic să fac cercetări despre doamna Elena Luminiţa Cosmescu, cea care mi-a fost prezentată de către structura organizatoare ca fiind nimeni alta decât interpreta rolului Veronica de la începutul anilor '70. Am fost de bună credinţă ca toţi cei prezenţi şi am crezut. Doamna nu a negat că e aşa zisa actriţă-copil când am prezentat-o, ba chiar a zâmbit ipocrit şi a cules lauri nemeritaţi. Toată lumea a căzut în capcana ei. Ulterior, în timp ce dansam cu ea la seara de divertisment, mi-a repetat cred că de 10-15 ori minim la ureche să nu spun pe undeva sau pe Facebook că ea e de fapt copilul Veronica, pentru că citez, "hai să nu dezgropăm trecutul". Insistenţa sa în a mă determina să nu spun public că a jucat rolul Veronicăi, mi-a dat de bănuit. Se întâmplase o escrocherie de zile mari, fusesem minţiţi exact în timpul evenimentului meu şi mai grav, fuseseră luate în derâdere amintirile noastre frumoase, ale celor de vârsta a doua, care crescusem odată cu adevărata Veronica şi filmul ei. Și ale generațiilor care au urmat. Aşa că o somez pe doamna Elena Luminiţa Cosmescu să îşi ceară scuze public tuturor pentru faptul că ne-a dus în minciună, să ne spună clar şi răspicat ce a determinat-o să accepte rolul impostoarei, să ne spună  ADEVĂRUL.  Căci în caz contrar, o vom sili prin anchetele noastre jurnalistice şi cu siguranţă prin lege. Dacă această doamnă nu recunoaşte faţă de noi toţi că ne-a minţit şi nu ne spune adevărul, atunci o va face în faţa instanţelor de judecată. Eu am răbdare, măcar eu dar nu mult timp. Să zicem o săptămână în care are timp să meargă la un preot ortodox sau la mai mulţi pentru a se căi în urma faptei sale, mai ales că am înţeles că-i place să meargă la biserică. Dacă domnia sa crede în adevăr şi mai ales în Dumnezeu, atunci ne va povesti de ce sau dacă a determinat-o cineva să se dea drept Luminiţa Petre (Lulu), adevărata Veronica ce trăieşte peste ocean, în Canada.
Lucrurile bune întâmplate în urma evenimentului căruia am căzut victimă eu şi cei prezenţi nu lipsesc. Mă bucur că s-a întâmplat să fie dată în vileag această falsă Veronica pentru că altfel, cine ştie pe câţi ar mai fi dus de nas în continuare. Şi al doilea lucru bun care a rezultat, este acela că a câştigat medicina modernă contemporană. Un aşa zis susţinător al structurii organizatoare de la Paris, i-a mulţumit la puţine zile doamnei profesor pensionar și falsă Veronica pentru "prestația impecabilă" avută la eveniment. În afirmația acestui personaj, avem un studiu de caz relevant pentru medicină, privind comportamentul labilității personale a unui subiect, pentru că după ce a lăudat-o pe stimabila doamnă "indigo", vorba unui coleg, la nici 24 de ore, a acuzat-o pe o rețea de socializare că ne-a mințit. Stările schimbătoare ale oricărui individ, de la o oră la alta, de la o zi la alta, înseamnă labilitate. Nu acuz pe nimeni, eu doar prezint faptele. Aș putea să-l citez pe Salvador Dali, care a spus așa: "Singura diferenţă dintre mine şi un nebun este că eu nu sunt nebun". Și în cazul de față nebunul nu sunt eu.

Mă consider victima unui spectacol de prost gust, regizat probabil cu bună știință, doar cu scopul de a aduce și mai ales capta atenția asupra unui individ, al cărui nume nu îl voi pronunța pentru că reclama pe care și-o dorește, indiferent că e prin metode negative, nu o merită. Pentru cine urmărește comentariile personajului "strică-tot", va observa că face tot posibilul să evite meritele mele, să apară doar al său și al structurii organizatoare, care e încă la început de drum, în numele căreia doar el vorbește și se semnează deseori cu nume propriu, ca și cum oamenii frumoși care s-au adunat în jurul său, ar fi tot roboți, inexistenți, părerea lor necontând. Cu asemenea indivizi, nu văd nicio asociație din lume să ajungă prea departe. Și nici măcar să plece la drum. Practic, s-a dorit cred prin evenimentul cultural creat în 28 mai, doar publicitate pe seama mea și în defavoarea imaginii mele, mai ales că mai nou, este aruncată în derizoriu și Ambasada României la Paris, în curtea căreia este aruncată vina pentru minciuna cu falsa Veronica. Nu știu dacă e sau cât e de vinovată ambasada. Vedeți, nici șmecheri nu mai știu unii să fie, pentru că acel comportament labil, schimbător de la minut la minut, în traducere directă, faptul că a agresat telefonic ulterior invitații din Bruxelles sosiți la Paris pentru mine, îmi amintesc toate acestea de o antologie umoristică unde pe vremuri, Dem Rădulescu avea celebra replică față de un infractor: "Băi, am ajuns în ultimul hal. Nu mai are țara specialiști!"
În ceea ce privește faptul că poeta Maria Ș. ar fi dușmanul meu, nu știu să o fi văzut pe respectiva persoană vreodată cu pistoale la brâu ori puști cu lunetă, ori vreun briceag amenințător. Probabil că la viitoare mea întâlnire cu doamna M.Ș., va trebuit să mă ascund disperat după vreun raft și să strig înfricoșat: "Nu trageți domn' Semaka, sunt eu, Lăscărică". Și în baza rugăminții mele, Maria îmi va cruța viața. Bineînțeles că glumesc, pentru că eu nu am scriitori dușmani și nici eu nu sunt dușmanul nimănui, nici măcar al domnului "strică-tot". Nu ar fi rău, mai ales că fiind artist în comportamentul cameleonic, să se transforme pentru totdeauna în domnul "Repară-tot". Cei care s-au aflat acolo și au comentat ulterior pentru aflarea adevărului și a mea știu la cine mă refer. Onoare și respect Elenei H, din Bruxelles și mai am nume de oameni frumoși care mă însoțesc peste tot sau care se gândesc la mine pozitiv.

Lucruri bune și frumoase petrecute la Paris: Președinta de drept, juridic vorbind, a respectivei asociații, s-a dovedit a fi o gazdă excelentă și un ghid amabil, alături de altcineva prin capitală. Au depus eforturi ea și oamenii frumoși din jur, inimaginabile, pentru ca lucrurile să iasă bine. A fost receptivă și împăciuitoare pentru început la criticile aduse de oameni cu experiență, bine-intenționați, în materie de organizare a evenimentelor cu adevărat culturale. Trebuie spuse aceste adevăruri, pentru că eu sunt un om echidistant și încerc să sustrag și ce e bun dintr-o situație. Numai că în anturajul structurii pe care o conduce, consider că se află un om periculos, pentru asociație, pentru oamenii de bună credință cu care interacționează în primele faze și pe care ulterior îi jignește într-un stil agasant, fie și telefonic. Un asemenea presupus susținător de asociație trebuie îndepărtat din punctul meu de vedere, neîntârziat, din orice tip de structură socio-culturală. 

Nu este de datoria mea să spun nici cine este și nici să-l indentific ca grup de bună credință, pentru bunul mers al lucrurilor în viitor. Îngâmfarea, goana după reclamă, prin călcarea în picioare a drepturilor și valorilor morale umane mai ales, constituie în opinia mea referința de bază care ar putea fi prefațată de acest citat al puternicului și mereu realistului Emil Cioran: "Omul trebuie umilit. Primejdiile ce rezulta de aici sunt cu mult mai mici decat cele pe care le isca aroganța sa." Probabil că dacă ar fi observat anumite tipuri de comportament ale unora, din ziua de azi, pesimistul Jean-Paul Sartre ar mai fi scris un roman numit Greața. Repet, apreciez pe președinta asociației dar o previn că munca sa și a colegilor din structura ce o conduce este în mare pericol, e părerea mea, poate greșită, poate justificată.  Sincer, nu vreau să îmi imaginez că într-un viitor, se va vedea abandonată și înglodată în datorii, ori răspunzătoare pentru gesturile incalificabile ale unui posibil personaj oportunist. Iar eu nu am nimic personal cu domnia-sa. Dacă se va vedea exclusă din listele mele de amici, nu va fi pentru că am ceva împotriva sa ci pentru că acceptă un individ dubios să se ocupe de imaginea, oricum grav și prematur știrbită, a structurii non guvernamentale în fruntea căreia se află. Iar eu nu pot accepta să interacționez sub nicio formă cu persoane care permit oricărui oportunist să își facă reclamă pe seama mea. Nu permit nimănui să-mi jignească inteligența. Și eu chiar scriu prietenește aici, nu cu vreun scop ascuns sau din dușmănie, iar timpul va dovedi că nu sunt rău intenționat când spun adevărul. Și dacă cineva primește critici, constructive și sugestii la fel de la o singură persoană, e una, însă când oameni care nu ți-au făcut niciun rău spun mai mulți același lucru, atunci trebuie să îți reconsideri poziția. Și să recunoști greșelile și să spui public așa tu ca președinte, nu un intermediar: "Noi, asociația X, promitem că vom fi mai atenți pe viitor pentru ca greșelile pe care le-am făcut din lipsă de experiență să nu se mai repete."

Pentru doamna Elena Luminița Cosmescu: Nu am scris niciodată doamnă vreun roman cu titlul TRIPLU SALT ÎN INIMA EUROPEI. Așa s-a numit alt eveniment de al meu, de fapt, cel din 6 martie de la Bruxelles. Nu am vrut să vă corectez la Paris din bun simț și ca să nu așez propriul meu eveniment într-o lumină jenantă. E adevărat, ați vorbit frumos despre mine, dar e momentul să spun că de fapt, ați spus numai aberații, legat de cărțile publicate de subsemnatul. Nu eram deloc un scriitor arhinecunoscut cum greșit poate ați considerat.
 Și eu am comis greșeli mari, în viața mea, am fost neatent cu femeile, am acuzat pe nedrept,  când eram tânăr și imatur, am gafat prin multe lucruri spuse sau chiar scrise însă vă spun tuturor cu mâna pe inimă că atunci când am înțeles viața mai bine și sensul adevărului, mi-am dat seama că acest ADEVĂR  care trebuie spus întotdeauna mă eliberează, mă face mai puternic și mă ajută să nu mai greșesc. Sunt părinte, soț, scriitor și un om ca toți ceilalți. Am deci motive să iubesc adevărul.

Așadar, salut inițiativa jurnalistului G.M. de la impact-european.com de a cerceta cazul falsei Veronica, îi mulțumesc că a desconspirat minciuna căruia i-am căzut fără de voie victimă eu și restul participanților, salut grupul creat de el pe Facebook, intitulat "Cine este omul din culise", încurajez pe oricine vrea să afle adevărul despre gestul impardonabil al doamnei Elena Luminița Cosmescu și îi mulțumesc președintei structurii organizatoare pentru ospitalitatea fără cusur și pentru lucrurile de bună-credință pe care a încercat să le facă. 
Iubiți adevărul și veți fi mai fericiți! Ce-ar fi să începi dumneata, stimată doamnă Elena Luminița Cosmescu? E gratis și Dumnezeu te va elibera, măcar parțial. Mai multe aplauze și pe drept meritate veți primi așa, cine știe!
Cu stimă, același Adrian Melicovici, scriitor, Italia.

Un comentariu: